Comoara ascunsa, de Horia

Comoara ascunsă

A fost odată ca niciodată, în Vestul sălbatic un cowboy. Îl chema Johnny Pistolarul. El era un om curajos şi foarte puternic.

Într-o zi el se plimba pe dragonul său magic. Când ajunseră pe o câmpie, vazu pe jos o foaie. O ridică şi se gândi: ”Poate Rex Deşteptul iar şi-a pierdut un document”.

Se întoarse în sat şi se duse la Rex. Casa lui era foarte mare şi de culoare portocalie. Intră şi îl întrebă:

          - Rex, foaia asta e a ta?

          - Dă-mi sa văd.

          După ce o deschise şi o examină, zise:

          - Aceasta e harta unei comori, doar că e ruptă.

          - Cum aşa? Unde-i comoara?

          - În trecut, nu ştiu exact.

          - Deci vom călători prin timp?

          - Da, dar trebuie să găsim locul potrivit de plecare.

          - Şi unde-i locul?

          - La sud de oraş.

          - Atunci, fă masinăria şi să mergem!

          După două zile maşina timpului X5432 (aşa o numise Rex) era gata.

Johnny se sătură să aştepte şi duse maşinăria în sud. Acolo Rex setă maşina şi plecară în viitor.

În timpul călatoriei trecură printr-un tunel multicolor. În marginile tunelului erau diferite ieşiri. Cum mergeau cu viteză mare trebuia să aibă grijă pe unde ieşeau. Din păcate apăruse o vacă spaţială care îi împinse în gaura greşită.

Era de necrezut! Vaca îi împinsese în mijlocul unui război extraterestru şi ereau într-un OZN. Johnny ţipă:

-         Unde ne-ai adus?

-         Într-un OZN de calitate 672qF.

-         Nu despre asta vorbeam! Ce se întamplă aici?

-         Păi, o vacă ne-a aruncat in gaura greşită.

-         Aaaaaa…!

-         Ce s-a întâmplat?

-         Ne-a înghiţit nava mamă!

-         Aaaaa…De ce n-ai zis nimic?

-         Ia mai taci!
În timp ce se certau ajunseseră în nava mamă. O trupă de

extratereştri îi înconjuraseră.

- După ce se calmară, îşi dăduseră seama de gravitatea momentului. 

Extratereştrii îi luaseră prizonieri. Îi duseră la conducătorul lor. Acesta zise:

-         Ce sunt aceste fiinţe?

-         Credem că sunt oameni, zise un gardian.

-         De ce ne arestaţi? intrebă Johnny.

- Fiindcă stăteaţi într-o navă inamică. Vă vom duce la închisoare!

-   Ne veţi închide şi veţi arunca cheia?

-   Nu, noi avem sisteme electrice! Vă închidem şi aruncăm sistemele!

Gardienii îi aruncară în celule şi aruncară sistemele de securitate.

Le fu destul de uşor să evadeze, să ajunge la OZN şi să repare maşina timpului. Gardienii erau la masă şi serveau o porţie de creveţi de asteroid cu suc de gaze.

Între timp, Rex reuşi să reconstruiască maşinăria şi iar ajunseră în portal.

Intrară într-o gaură şi ajunseră în Egipt. Chiar dacă abia ajunseră, le era foarte cald.

Merseră un timp şi îşi dăduseră seama că nu au apă. Căutară o oază. De câteva ori avură vedenii şi se aruncau în nisip ca şi când ar fi o piscină.

Făcuseră asta de zece ori până ajunseră la una adevărată, dar păzită de mumii. Aveau câteva arme la ei (şi totuşi nu avea apă). Se bătuseră cu mumiile şi acum se pregăteau să bea apă când o mumie îi lovi în cap şi căzură în lac şi fură absorbiţi de un vârtej.

Ajunseră într-o peşteră plină de oase unde găsiră un portal.

Intrară în el şi ajunseră în Australia unde au fost întâmpinaţi de un dinozaur. Se speriară şi fugiră într-o pădure, dar dinozaurul îi urmări. Norocul le surâse fiindcă lângă ei era un jeep. Merseră cu ei câţiva metri dar, ghinion, s-a terminat benzina. Dinozaurul îi ajunse şi îi călcă.

Astfel, ei ajunseră în interiorul dinozaurului. Urcară o scară şi pe ea găsiră o altă maşină a timpului. Au demarat spre Grecia antică unde găsiră comoara.

Din păcate, maşina timpului se strică şi aşteptară să treacă încă odată timpul. Şi aşteptară, şi aşteptară, şi aşteptară…
Şi încă mai aşteaptă şi în ziua de azi.

Sfârşit

de Horia Silea, clasa a III-a