Ionela Stoica

Poveste

         A fost odată ca niciodată o fată pe nume Ionela.  Ei îi plăcea foarte mult  să meargă la bunici, pecare îi iubea foarte mult.

Într-o zi, a mers la aceștia pentru a petrece o zi frumoasă alături de ei. A mers cu bunicul pe o pajişte frumoasă. Acolo a văzut un copăcel, pe care un om îl tăiase. S-a întristat foarte tare, şi s-a hotarat să plece acasă.

Acasă, fiind ora mesei, l-a ajutat pe bunicul să pună masa. După masă, l-a întrebat pe bunicul ei dacă poate să planteze un copac. Fericită că bunicul a fost de acord, i-a promis că se va întoarce dimineața.

A doua zi de dimineaţă, Ionela s-a dus la bunicul ei și i-a spus:

- Bunicule, să mergem să plantăm...
- Da, știu, copăcelul! Să mergem!

Puțin mai târziu, în fața casei bunicilor, se vedea un copăcel firav ca o dimineață de martie. Promitea însă că ca deveni mare și puternic.

                 Ionela Stoica, clasa a V-a, Palatul Copiilor Sibiu