Vrajitorul Decebal, de Ema

Vrăjitorul Decebal

Decebal era conducătorul Dacilor, strămoşii poporului român. Într-o zi a uitat acest lucru; s-a trezit vrăjitor fără să ştie.

La început, a fost foarte fericit.

Într-o zi a intrat într-o peşteră fermecată, la marginea unui lanţ muntos. Când a intrat, a devenit un copil de 5 ani şi era zăpăcit şi naiv. A văzut că are o baghetă în mână, dar el a crezut că este un băţ.

A mers la plimbare, liniştit şi căutându-şi prieteni de joacă. În joacă, el a fluturat din baghetă şi a zis: „Broască!”. Lângă el era un moşneag şi, brusc, acesta s-a transformat într-o broască. 

El a mers mai departe şi a ajuns la un Palat. Când a intrat, lângă poartă erau doi uriaşi. Decebal s-a speriat şi a început să fluture din baghetă. În acelaşi timp, a rostit cuvântele „şopârlă” şi „râmă”. Cei doi uriaşi s-au transformat în cele două animale.

Speriat de aceste întâmplări, Decebal a fugit.

Brusc, s-a împiedicat de o piatră şi a căzut. S-a dat cu capul de pământ şi şi-a revenit.

Dar cei care au fost transformaţi în animale au rămas aşa.

Poveste de Ema Sztoika, clasa a IV-a