O poveste cu... Dracula

O poveste cu... Dracula

          A fost odată ca niciodată un vampir pe nume Dracula. Deoarece era vampir îi plăcea sângele. În acelaşi timp, nu-i plăcea lumina. 

          Într-o noapte, Dracula a ieşit să se plimbe. S-a oprit la poalele unui copac şi a adormit. 

           Dintr-odată i-a căzut un măr în cap. S-a trezit brusc din somn şi şi-a dat seama că nu mai ştia cine este: nu mai ştia că este vapir, că îi place sângele şi că nu îi place lumina. 

          S-a dus în sat şi a întrebat cine era el. Primul om care a fost întrebat a fost un Italian. 
           - Bună, omule! Ştii cumva cine sunt eu? Cred că mi-am pierdut memoria. 
          - Dacă vei mânca spaghetele acestea fără să zici nimic înseamnă că eşti un Italian ca mine. 
          Dracula a mâncat spaghetele şi a constatat că nu îi plac, deci nu e italian. 

          S-a dus la un alt om şi l-a întrebat cine e el. 
          Omul l-a intrebat dacă nu e el personajul de pe afişul cu persoane pierdute. Dracula s-a uitat la afiş şi a observat că persoana respectivă avea parul blond. A aflat astfel că nu este o persoană pierdută. 

          S-a dus la al treilea om. L-a întrebat:
          - Omule, nu ştii cine sunt eu? 
          Fiindcă l-a deranjat în timp ce-şi pregătea o omletă, omul i-a dat cu tigaia în cap. 

          Brusc, Dracula şi-a amintit cine era: un vampir căruia îi place sângele. 
          Şi pentru a se răzbuna pentru lovitura în cap, l-a muşcat pe om de gât. 

Aşa că niciodată nu te pune cu vampirii!!!! 

 Poveste de Alex Macrea, clasa a IV-a