Povestea Daciei
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai
povesti, o familie de păstori daci din Munţii Cindrel. Ei aveau o fată pe nume
Dacia.
Într-o zi, în satul lor au năvălit cuceritorii romani.
Printre ei era şi fiul împăratului roman. El se chema Romeo.
Într-o zi frumoasă de martie, Dacia era cu oile la păscut. S-a aşezat
pe o pajişte, la umbra unui copac, şi a început să cânte. Romeo a auzit cântecul
fetei şi s-a apropiat pe nevăzute. A văzut-o pe Dacia şi s-a îndrăgostit de ea
pe loc.
La rândul ei, Dacia
l-a văzut şi ea şi s-a îndrăgostit nebuneşte.
Dar ei nu se puteau căsători fiindcă erau duşmani. Dacia
s-a gândit să meargă la Sfânta Duminică ca să o ajute să se poată căsători cu el
cumva şi să facă pace între daci şi romani.
Tatăl ei era un mare şef în rândul dacilor şi, când a
auzit că s-a îndragostit de un roman, nu a mai lăsat-o să iasă din casă. Era mereu închisă
într-o cameră şi, când pleca, era păzită de o rândunică.
Într-o zi, Dacia se gândi să evadeze. Ea avea o poţiune care
putea ajuta pe oricine să se transforme în orice. O rugă pe randunică să o lase
să plece; în schimb, o va ajuta să se transforme în prinţesă. Rândunica a fost de
acord şi a lăsat-o să plece.
Dacia a mers la Sfânta Duminică. Aceasta a primit-o înăuntru.
Sfânta Duminică i-a spuse că, dacă va avea o zi grijă de animalele ei, îi va da
o mână de ajutor. Dacia avu grijă de animale şi Sfânta Duminică îl sfătui pe
tatăl ei să facă pace cu romanii.
Astfel, cu ajutorul Sfintei Duminici, s-a făcut pace între
daci şi romani.
Dacia şi Romeo se căsătoriră şi trăiră fericiţi până la adânci
bătrâneţi.
Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea aşa!
Sfârşit
Poveste de Evelina–Maria Voicu
No comments:
Post a Comment