Prof. Doina Solomon - Bullying-ul, în mediul școlar

 Bullying-ul, în mediul școlar

Prof. Solomon Doina

Se presupune ca scoala trebuie să fie un mediu pozitiv și sigur de învățare. Un mediu școlar securizat asigură oricărui copil, un cadru optim de dezvoltare cognitivă, emoțională și comportamentală. În prezent, în mediul școlar, din păcate, de la neînțelegerile și conflictele copilărești, s-a ajuns la forme de violență fizică, verbală și emoțională foarte diferite ca formă și intensitate. De la diferendele dintre copii, care au existat dintotdeauna, s-a ajuns la bullying, care, odată transferat în mediul virtual, a luat forma cyberbullying-ului.

Cât de nociv poate fi bullying-ul? El poate fi foarte nociv dacă avem în vedere faptul că, el se concretizează în: insulte, tachinări, tensionări, streasări, răspândirea de bârfe, amenințări, izolări, batjocoriri, imitări, discreditarea intenționată și repetată a unor persoane. Copilul sau adultul afectat poate deveni anxios, neîncrezător în forțele proprii, retras, timid și lipsit de inițiativă. Aceste trăsături îl pot afecta pe o lungă perioadă de timp sau pe tot parcursul vieții sale.

Studiile au arătat că acei copii care au fost martori ai violențelor, de diferite forme, sunt afectați în privința dezvoltării lor sociale și influențați în privința evoluției lor educaționale. Copiii supuși diferitelor forme de violență sunt nefericiți, se gândesc adesea la experiențele și traumele lor, neputîndu-se concentra asupra sarcinilor și cerințelor educaționale. Dezvoltarea lor socială, fiind afectată, devin foarte triști, anxioși sau prea preocupați să-și rezolve unele probleme interpersonale, folosind uneori strategii violente. Și ca într-un cerc vicios, aceste violențe, la rândul lor îi fac inadaptați, nepopulari și marginalizați.

D. Olweus, afirma ca, conștientizarea pericolului bullying-ului școlar, este o primă etapă în orice demers de prevenire și combatere a acestui fenomen.

În urma unor ample cercetări asupra acestui fenomen, D. Olweus, psiholog suedez specializat în psihologia personalității, a ajuns la concluzia că bullying-ul poate fi eradicat din școală. În lucrările,, Bullying at school: what we know and what we can do ”(2003), ,,Blueprints for Violence Prevention: Book Nine- Bullying Prevention Program, realizată împreună cu Sue Limber și Sharon Mihalic (1999), dar și în alte lucrări, ni se prezintă detaliat o strategie prin care poate fi combătut bullying-ului școlar. Condiția de bază în realizarea obiectivului propus ar fi ca, toții adulții din școală să acționeze concertat pentru descurajarea unor astfel de comportamente.

Mai mult decât atât, programul de prevenire a bullying-ului, conceput de D. Olweus a fost implementat cu succes în școlile din Norvegia și parțial în SUA și Marea Britanie și în alte state. Programul se bazează pe următoarele principii: în școală este un climat optim învățării, adulții intervin activ atunci când apar manifestări și comportamente de tip bullying, întrucât au fost instruiți și știu cum trebuie să acționeze.

În școală, este o atmosferă caldă și prietenoasă, iar comportamentele inacceptabile sunt sancționate ferm. Sancțiunile aplicate elevilor sunt non- punitive și nonviolente.

Programul mai cuprinde și un sistem de supraveghere a elevilor în timpul pauzelor. În cadrul acestui program, cadrele didactice sunt îndemnate să acționeze, în același timp, ca niște autorități și să fie modele pozitive pentru elevi. O comisie alcătuită din cadre didactice analizează și soluționează cazurile de bullying care apar în școală.

Observăm astăzi o multitudine de schimbări, în ceea ce priveşte evoluţia unităţii familiale, atât în privinţa modelelor valorice, atitudinale şi comportamentale adoptate, cât şi în privinţa organizării, funcţionării şi a relaţiilor dintre membrii ei. Copilul, nu este supus numai influenţelor familiale, ci unui ansamblu mai larg care cuprinde mediul socio-cultural. Dar familia și școala trebuie să persevereze în a dezvolta la copii sentimentul apartenenței la familie, la școală și la comunitate.

Apreciem că orice tip de demers al cărei scop este descurajarea bullying-ului și cyberbullying-ului școlar, este foarte bine venit. Orice acțiune de prevenire și combatere a bullying-ului, nu numai că ar securiza mediul școlar, dar ar face ca elevii să nu simtă venirea la școală ca o povară, iar școala ca pe un loc în care se simt nefericiți.

Astăzi, societatea, prin schimbările ei accelerate, a dat membrilor ei, așa cum se poate observa, și o stare mai pronunțată de nervozitate și agitație. Aspirațiile și frustrările oamenilor, pot fi, fără îndoială, sursa acestor tensiuni și nemulțumiri. Acestea s-au propagat, de la adulți, la copii și tineri. Putem considera că, bullying-ul și cyberbullying-ul sunt expresia acestei stări. Unele studii ne arată că, până la 70% dintre școlari sunt afectați de bullying și cyberbullying.

Copilul consideră universul existenţial în care a apărut şi în care se dezvoltă ,,singura lume existentă şi imaginabilă” (Berger şi Luckman, 1967). Pornind de la această premisă, dacă copilul crește într-un mediu marcat de violență verbală, emoțională și fizică, nici nu-și poate imagina că poate evolua altfel.

Familia reprezintă cadrul ideal de dezvoltare a unui copil, este locul în care copilul își exprimă deschis emoțiile, învață să interacționeze cu ceilalți initial prin joacă, învață cum să câștige și să piardă și nu în ultimul rând învață să empatizeze cu ceilalți, cu animalele sau cu natura. Dar în familie, copilul poate învăța și comportamente de tip bullying, sau poate învăța să le respingă.

Dintre nevoile pe care copilui trebuie să și le satisfacă, pe parcursul dezvoltării lui, pe lângă cele materiale, menționăm: nevoia de a empatiza cu cineva, nevoia ca părintele să manifeste flexibilitate în privința atitudinilor, regulilor, limitelor pe care i le impune. Nu trebuie neglijate nici: răbdarea, nevoia de a i se acorda timp și atenție, în sensul de cunoaștere a preocupărilor copilului, de a nu schimba regula radical, într-un timp foarte scurt.

Relevanța celor ,,şapte ani de acasă” şi valoarea interacţională a modelului parental, sunt confirmate de studii riguroase de specialitate. Socializarea primară, care are loc în copilărie şi prin care individul, născut doar cu potenţialităţi pentru viața socială, devine un membru efectiv al ei, se face prin achiziționarea de cunoştinţe deprinderi, atitudini şi comportamente umane. Depinde ce modele și valori îi oferă familia și societatea copilului.

Atunci când copiii opun rezistență în realizarea sarcinilor date de părinți sau fac exact contrariul, putem recunoaște comportamentul de căutare a puterii, dorința lor de a deține controlul. În astfel de situații, părinții se simt amenințați, provocați sau chiar intimidați. Sentimentul părintelui că pierde controlul asupra copilului, îl face să-și manifeste autoritatea prin amenințare și forțare. Și iată cum, copilul/ tânărul are ocazia să experimenteze bullying-ul chiar la el acasă.

Copilul/ tânărul poate încerca să se răzbune pe părinții lui și îi rănește pe aceștia prin anumite atitudini și comportamente, provocându-le furie, resentiment sau neplăcere. De obicei, adulții răspund acestui comportament prin pedepsirea copilului, ceea ce nu face altceva decât să întărească comportamentul negativ al acestuia.

În aceste situații, extrem de delicate, părintele trebuie să știe cum este cel mai bine să intervină. Consilierii școlari pot veni în sprijinul părinților, prin intermediul nor tehnici specifice, pentru a-i ajuta să gestioneze situațiile dificile întâmpinate cu proprii lor copii.

Studiile realizate pe tema violenței, i-au făcut de cei de la Organizația ,,Salvați copiii” să afirme că următoarele: ,,Comunitățile școlare se confruntă cu diferite manifestări de violență, printre care cele mai semnificative sunt bullying-ul (forme de violență repetată asupra unui elev de către alți elevi), de obicei asociat cu discriminarea, homofobia sau rasismul, violența fizică și verbală între elevi, dar și între profesori și elevi.”

Fără îndoială, acțiunea concertată a cadrelor didactice, a părinților, a consilierilor școlari, a mediatorilor și a asistenților sociali, poate contribui la adaptarea optimă a elevillor în școală, la depășirea unor momente dificile din viața școlară și pot contribui implicit la diminuarea bullying-ului și cyberbullying-ului.

Așa cum afirmam anterior, atitudinile sociale se construiesc cumulativ şi sunt supuse influenţelor externe, constituind deopotrivă o sursă a socializării cât şi un efect al acesteia. Atitudinile sociale ale copilului/ tânărului se formează şi se cristalizează în interiorul familiei şi constituie temelia anticipării comportamentului viitor al acestuia.

Un punct de vedere semnificativ privind dezvoltarea psiho-emoțională a copilului îl găsim în lucrarea lui J. Bowlby ,,Attachement and Loos”, publicată în 1975. Autorul, un medic renumit pentru cercetările sale în domeniul dezvoltării psihologice a copilului și pentru formularea teoriei atașamentului, afirma că ,,ceea ce se consideră esenţial pentru sănătatea mintală a copilului este faptul că, acesta trebuie să experimenteze o relaţie caldă, intimă şi stabilă cu mama lui sau cu o mama substitut, relaţie în care ambii să găsească satisfacţie şi bucurie”. În opinia lui J. Bowlby, mai multe forme ale tulburărilor neuropsihice şi de personalitate, pot fi atribuite deprivării materne sau discontinuității relaţiei copil-părinte.

După părerea experimentatului psiholog școlar Izzy Kaleman, cel mai eficient mod de a preveni și a combate violența, de orice tipar fi ea, este să oferim elevilor ,, înțelepciunea” de a știi să reacționeze într-o situație de tip bullying, singur fără ajutorul unui adult. Autorul menționat a acordat o atenție deosebită bullying-ului, afirmând despre acesta că este un fenomen epidemic și pandemic. A realizat un așa-numit cod cu reguli de au care îi poate ajuta pe oameni să-și rezolve problemele personale. Actualmente, Izzy Kaleman administrează un site prin intermediul căruia, oferă soluții concrete celor care se confruntă cu diferite forme de agresiuni, comunică deschis despre hărțuire, controlul furiei etc. El este de părere că copiii își dezvoltă mai bine abilități de viață, trăind tot felul de experiențe/ interacțiuni sociale negative.

Acestui punct de vedere îi propunem o altă abordare. Apreciem că este bine ca elevii să-și însușească și să experimenteze comportamente civilizate, să se autodisciplineze și să se responsabilizeze. Credem că, școala poate să antreneze elevii mai bine în activități bogate în conținut, mai ales în privința dezvoltării personale și a fructificării talentelor personale.

Pentru elevii, exersarea capacitățior de rezolvare a problemelor și de a critica constructiv, ca abilități de viață, sunt deosebit de importante. Toate acestea sunt modalități și mijloace (mecanisme) prin care copilul poate să se opună bullying-ului și cyberbullying-ului.

Din perspectiva teoriilor dezvoltării cognitive, copiii trebuie să posede anumite capacităţi intelectuale pentru a se autocategoriza și a se delimita ca individualitate. Odată cu dobândirea acestor capacităţi, ei vor dobândi conștiința de sine şi se vor orienta activ spre valorile şi comportamentele valorizate în mediul lor de provenineță. Care sunt factorii de proximitate identificați în copilărie care contribuie la modelarea sinelui? Cum influențează factorii de proximitate implicați în dezvoltarea sinelui nivelul stimei de sine al copilului, am analizat. Dar, cu siguranță nu destul. Aceasta temă precum și bullying-ul și cyberbullying-ul, sunt teme de cercetare de actualitate din domeniul psihologiei.

Bibliografie

Bowlby, J Attachment and loss, vol. 2 Separation, Anxiety and Anger, Penguin, Books, New York., 1975.

Colceag , F., Alexandru ,F., Copilul tău este un geniu!, Editura Tikaboo România, 2016.

Jigău, M. (coord.), Programul pilot de intervenție prin sistemul Zone prioritare de educație, 2006.

Șaitiș, D., (Auto)cunoașterea- cheia dezvoltării personale, Editura No Gate Production, 2015.

Surse internet

https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie

http://eyesonbullying.org/